
Castelul Maria e cel mai drag loc sufletului meu din România. Mi-e greu să pun în cuvinte potrivite liniștea (locului, dar și cea care coboară în tine) ce mă învăluie de fiecare dată când îi trec pragul. Într-o lume în care suntem mereu pe fugă, agitați, cu o minte asaltată de informații, energia acestui loc e aproape magică. Mergem de câțiva ani buni în fiecare an, uneori de două ori pe an, primăvara sau toamna, când grădina e cea mai frumoasă. Și de-ar fi doar grădina cea plină de verde, de cireși, meri, trandafiri și bujori, parfum de salvie și câte și mai câte! Dar e muzica atât de potrivită locului ce se aude în surdină, sunt pisicuțele care te întâmpină (fără să te sufoce, știu să păstreze spațiul intim al fiecăruia), e cățelul casei și, deloc nu în ultimul rând, e doamna Luminița și sunt ajutoarele ei de la bucătărie, care pun atât de mult suflet în mâncarea pe care o pregătesc, în felul cum o servesc, în grija cu care își doresc să fie fiecare oaspete bucuros de ședere. Poate părea ceva natural (doar e vorba de industria ospitalității, nu?), insa din nefericire eu nu am mai întâlnit atâta grija față de oaspeți altundeva. Sau poate din fericire.. ce norocoasă sunt că am întâlnit în drumurile mele asemenea oameni cu suflet care au grijă de un asemenea loc.
Dacă vreți un loc unde timpul curge altfel, unde nimeni și nimic nu te grăbește, unde poți citi cu orele fără să fii tentat nicio secundă să pui mâna pe telefon, unde să fii doar e de ajuns și unde să te bucuri de mâncare incredibil de bună, gătită după sufletul și preferințele fiecăruia, recomand să îi treceți pragul măcar o dată!
circa 1 lună